AVIZ
referitor la proiectul de Ordonanță de urgență privind unele măsuri fiscale, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și al art.33 alin.(3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil proiectul de ordonanță de urgență, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de ordonanță de urgență are ca obiect, în principal, potrivit Notei de fundamentare, reglementarea cadrului legal pentru „implementarea măsurii «200 de lei în plus pentru salariul minim (creștere voluntară scutită de taxe)», parte a pachetului de măsuri «Sprijin pentru România», beneficiarii acesteia fiind persoanele fizice, care au calitatea de salariați în sectorul privat cu salariul minim stabilit în baza Hotărârii Guvernului nr.1071/2021 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, cu scopul de a combate consecințele negative generate de creșterea prețurilor. Astfel, se propune neimpozitarea și neincluderea în baza de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii ale salariaților a unei sume de 200 lei/lună, reprezentând venituri din salarii și asimilate salariilor, în cazul creșterii voluntare a salariului de bază, prevăzut în contractul individual de muncă, regimul fiscal derogatoriu de la prevederile Titlului IV și V din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, urmând a fi aplicată în perioada 1 iunie – 31 decembrie 2022.
2. Menționăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
3. La titlu, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, întrucât intervențiile preconizate vizează art.59 din Legea nr.207/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru o reflectare exactă a obiectului de reglementare, propunem înlocuirea sintagmei „modificarea și completarea Legii nr.207/2015” cu sintagma „modificarea și completarea art.59 din Legea nr.207/2015”.
4. La primul paragraf al preambulului, întrucât textul are un caracter declarativ, recomandăm eliminarea sau reformularea acestuia, în sensul precizării atât a „situației” avute în vedere, cât și a „efectelor sociale” vizate.
La al doilea paragraf, pentru o exprimare adecvată în context, recomandăm eliminarea sintagmei „din salarii”, întrucât veniturile care sunt avute în vedere pentru stabilirea nivelului de trai nu provin doar din salarii.
La al treilea paragraf, pentru același argument, recomandăm revederea exprimării „netaxarea”.
La paragraful al patrulea, pentru o corectă exprimare din punct de vedere gramatical, sintagma „nivelul salariul” se va reda sub forma „nivelul salariului”.
În ceea ce privește paragraful al șaselea, pentru asigurarea unei succesiuni logice a argumentării, recomandăm mutarea acestuia înaintea ultimului paragraf.
La paragraful al șaptelea, menționăm că sintagmele „modalitatea uzitată în mod frecvent” și „procedurile uzitate în mod curent” nu sunt formulate într-un limbaj specific normativ, fiind necesară reformularea acestora.
În plus, întrucât normele de tehnică legislativă nu recomandă folosirea parantezelor, este necesar a se renunța la prezentarea unor explicații prin utilizarea acestora.
La paragraful al optulea, pentru o corectă și completă informare juridică, titlul actului juridic european invocat va fi redat astfel: „Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)”.
Totodată, semnalăm că sintagma „informații specifice” este imprecisă, fiind necesară reformularea acesteia, în sensul precizării informațiilor vizate.
De asemenea, pentru o exprimare adecvată în context, sugerăm ca sintagma „s-a constatat că este nevoie” să fie înlocuită cu sintagma „fiind nevoie”.
La al nouălea paragraf, este necesară reformularea exprimării „să furnizeze foarte multe informații despre ei înșiși”, întrucât aceasta nu este specifică stilului normativ.
5. La art.1 alin.(1), referitor la sintagma „venituri ... asimilate salariilor”, având în vedere că la art.76 alin.(2) și (3) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute numeroase tipuri de venituri considerate asimilate salariilor, pentru predictibilitatea normei și evitarea dubiilor în interpretare, apreciem că este necesar a se analiza dacă într-adevăr sunt avute în vedere toate veniturile prevăzute la art.76 alin.(2) și (3) din actul normativ menționat sau doar o parte dintre acestea, în acest din urmă caz fiind necesară reformularea sintagmei.
Observația este valabilă pentru toate situațiile similare din proiect.
Totodată, pentru rigoarea exprimării, sintagma „200 lei” se va reda sub forma „200 de lei”.
Observația este valabilă pentru toate situațiile similare din proiect.
Având în vedere că suma pentru care se preconizează un regim fiscal mai favorabil, este fixă, stabilită la nivelul de 200 de lei lunar, este de analizat dacă prin aceasta chiar se realizează scopul proiectului, respectiv acela de a încuraja angajatorii să majoreze salariul angajaților cu normă întreagă, care au înscris în contractul individual de muncă salariul minim brut pe țară.
Referitor la soluția juridică preconizată la art.1 alin.(1), semnalăm că beneficiari ai facilităților fiscale sunt doar salariații care au încheiat un contract individual de muncă cu normă întreagă, deși în conformitate du dispozițiile art.106 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parțial se bucură de drepturile salariaților cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile, drepturile salariale fiind acordate proporțional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.
În acest context, este necesară reanalizarea normei cu privire la aplicarea regimului fiscal mai favorabil doar în cazul persoanelor care au încheiat un contract individual de muncă cu normă întreagă, pentru a nu aduce atingere principiului egalității în drepturi prevăzut la art.16 alin.(1) din Constituție.
De asemenea, semnalăm că norma propusă la art.1 este de natură să creeze discrepanțe salariale între angajații cu salarii de același nivel, respectiv cei care au deja un salariu brut de 2750 de lei, fără a include sporuri și alte adaosuri, și cei care ajung la acest nivel după primirea sumei fixe de 200 de lei, întrucât doar unii dintre acești salariați vor beneficia de facilitățile fiscale preconizate de prezentul proiect la art.1.
Astfel, regimul fiscal mai favorabil va fi aplicat doar salariaților care au înscris în contractul individual de muncă salariul minim brut pe țară, pentru care angajatorul aprobă în perioada 1 iunie – 31 decembrie 2022 o majorare cu 200 de lei lunar a acestuia, ori persoanelor nou-angajate, în cadrul aceleiași perioade, cu un salariu minim brut de 2750 de lei.
În acest context, salariatul care la data intrării în vigoare a prezentului proiect avea deja înscris în contractul individual de muncă un salariu al cărui cuantum era de până la 2750 de lei nu va beneficia de regimul fiscal mai favorabil, ajungându-se în situația în care angajați cu același nivel salarial - 2750 de lei - vor beneficia de un tratament juridic diferit, în sensul că unii vor datora impozit pe venit doar pentru 2550 de lei din cei 2750 de lei, iar alții pentru întreaga sumă de 2750 de lei, prin aceasta putând fi adusă atingere principiului egalității în drepturi prevăzut la art.16 alin.(1) din Constituție.
Cu privire la acest principiu, Curtea Constituțională a statuat în sensul că „(...) egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art.16 alin.(1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic.” (a se vedea Decizia nr.875 din 9 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.87 din 27 ianuarie 2020, paragraful 45).
Aceeași situație se evidențiază și în cazul angajatorilor care vor beneficia de un regim fiscal mai favorabil, constând în neincluderea sumei de 200 de lei în baza de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă, exclusiv pentru salariații de la art.1 alin.(1), beneficiari ai facilităților fiscale propuse prin prezentul proiect.
La lit.a), în ceea ce privește sintagma „contractelor individuale de muncă, în derulare”, pentru utilizarea unei terminologii juridice corecte, aceasta se va înlocui cu sintagma „contractelor individuale de muncă, în executare”.
De asemenea, pentru o exprimare specifică stilului normativ, recomandăm înlocuirea expresiei „în care nivelul salariului de bază lunar brut la aceeași dată, fără a include sporuri și alte adaosuri, este egal cu ...” cu expresia „ce prevăd un nivel al salariului de bază lunar brut la aceeași dată, fără a include sporuri și alte adaosuri, egal cu ...”.
La lit.b), pentru respectarea uzanțelor normative, sintagma „în perioada cuprinsă între data de 01 iunie și până 31 decembrie 2022, inclusiv” se va înlocui cu sintagma „în perioada 1 iunie - 31 decembrie 2022”.
Reiterăm observația și pentru situația asemănătoare de la alin. (3), cu referire la sintagma „în intervalul 01 iunie - 31 decembrie 2022, inclusiv”.
La alin.(3), semnalăm lipsa de claritate a normei cu privire la aplicarea regimului fiscal, întrucât sunt vizate două perioade, prima care privește menținerea salariului la nivelul de 2750 de lei, și cea de-a doua, care vizează veniturile obținute din salarii și asimilate salariilor în perioada 1 iunie – 31 decembrie 2022. Recomandăm reformularea normei.
La alin.(4), semnalăm că verbul „se ajustează” nu este specific limbajului juridic, motiv pentru care propunem înlocuirea acestuia eventual cu verbul „se modifică”.
Referitor la marcarea celor patru ipoteze prevăzute la alin.(4), recomandăm a se avea în vedere prevederile art.49 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Dacă textul unui articol sau alineat conține enumerări prezentate distinct, acestea se identifică prin utilizarea literelor alfabetului românesc”.
6. La art.2, pentru rigoare în redactare, sintagma „Legii cadru” se va înlocui cu sintagma „Legii-cadru”.
7. La art.3 pct.1, întrucât se preconizează modificarea și completarea art.59 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru rigoare normativă, partea dispozitivă va debuta astfel:
„Art. 3 - Articolul 59 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală ....”.
De asemenea, părțile dispozitive ale pct. 1 și 2 vor debuta după cum urmează:
„1. După alineatul (2) se introduc ...”;
„2. Alineatul (3) se modifică și ...”.
La pct.2, la textul propus pentru art.59 alin.(3), pentru predictibilitatea normei, este necesară completarea textului, în sensul indicării persoanelor în sarcina cărora se reține obligația completării declarațiilor pe propria răspundere.
PREŞEDINTE
Florin IORDACHE
București,
Nr.558/17.05.2022